Memories..:}

A trecut aproape un an de cand n am mai scris ceva aici, si au trecut multe zile de cand vreau sa scriu despre ea, tipa la care ma gandesc si acum uneori, care a lasat urme pe care nu le a lasat nimeni pana anul asta..Dintotdeauna am avut o atractie fata de fetele al caror nume incepe si inevitabil se termina in litera A. :) Alina, Andreea, Alexandra, Aura, si cea despre care vreau sa scriu, Ana Maria..
A inceput dintr o joaca, intr un private de pe un hub, era genul ala greu de abordat, care niciodata n avea timp, care nu vroia sa ti lase id ul, nu vroia sa o intrebi ce face, daca e ok, daca nu e, daca are 19 ani sau 55, niciun detaliu despre ea. Mi am pus in cap sa incerc sa ma apropii, si sa i castig increderea [ de cate ori am incercat sa dezbrac o femeie, nu neaparat de haine, am reusit ], culmea, incet incet a inceput sa nu mai fie asa reticenta, sa mi raspunda la intrebari, sa puna unele intrebari, insa si a pastrat obiceiul de a nu ma aborda ea prima niciodata, mai tarziu aveam sa inteleg eu si de ce. Dar atunci aveam ochelari de cal, eram multumit ca mi acorda atentie, deh, copil slab de inger. :) Si asa am aflat ca e din Ploiesti, ca studiaza in Bucuresti, ca locuieste in camin, am retinut doar ca in Belvedere, plus alte detalii pe care le am pus eu cap la cap, ca lucreaza la o firma de asigurari, ca nu vrea o relatie stabila si ca vrea sa mai copilareasca..etc Ma obisnuisem cu ea, vorbeam zilnic, abia asteptam sa o vad on, nu mi dau seama daca era reciproc macar pe jumatate, da` nici ei nu parea sa i displaca asta, nu parea ca mi raspunde doar de dragul de a o face. A inceput sa mi povestesca chestii de zi cu zi, sa ma tachineze, sa se joace cu vorbele, cu sentimentele, cu mine in general. Am intrat in jocul ei, eram curios sa vad ce iese din asta. Avea un obicei care nu mi a placut la inceput, dar n am insistat: nu vorbeam la telefon, nu i placea..ne scriam sms uri cat cuprinde, dar la telefon am vorbit doar de doua ori, si atunci foarte pe scurt. Intr o zi mi a trimis un sms care suna cam asa: iti multumesc ca mi suporti toate toanele si ca mi esti alaturi in fiecare zi. Atunci parca am realizat si eu ca i tolerasem destule, si ca indiferent de cum imi vorbea, ramaneam acolo, ce sa mai, era clar, eram cum ar zice Alina acum `pe love`. :) Luasem in calcul sa ma duc la ea intr un weekend, urmau o gramada de peripetii, sa ma duc, sa intru cumva in curte, sa intru in camera pe geam, la intrare era paza, caminul era exclusiv pentru fete..Numai bine ca in weekendul ala n a mai plecat colega ei, si a ramas pe `vreodata`, am crezut ca n o sa mai am ocazia sa o vad, dar karma si a facut treaba, si aveam o sa o am mai curand decat ma asteptam ..Era o dupa amiaza de vineri, stiam ca ramasese in camera sa invete pentru ceva examene..M am gandit ca de asta nu e pe net, dar i am scris un mesaj totusi. Nu era asta, n avea conexiune, implicit n avea de pe ce sa invete, chestiile pentru examene erau pe mail..Mi am zis sa mi incerc norocul, si am intrebat o: de ce nu vii la o cafea in Focsani? :) Surprinzator pentru mine, n a zis nu, m a intrebat: vrei tu sa vin? N am riscat sa intreb `tu nu vrei?`, am raspuns sec, da, vreau! Si atunci m a surprins a cine mai stie cata oara, mi a spus: ok, vin maine dimineata..Dupa cum o cunosteam eu, sau ma rog, credeam ca o cunosc, ma asteptam sa fie o glumita..Dimineata, pe la 07, am crezut ca am avut dreptate..primesc sms de la ea: Am pierdut trenul, nu mai pot veni, imi pare rau..Parca mi daduse cu o caramida n cap, desi nu mi promisese nimic, i am scris ca e ok, nu i nimic, intr o alta zi..M a mai lasat cateva minute si mi a scris ca a glumit, a plecat de o ora, mai are putin si ajunge..Abia m am abtinut sa nu scap o injuratura, dar ii stiam stilul, stiam ca i place sa ma tachineze, asa ca am rugat o sa ma anunte cand mai are putine minute si ajunge. Plec spre gara, vad ca trenul cu care venea are ceva minute intarziere, nici nu mai conta, stiam ca e in el, ca din clipa in clipa o sa o pot strange n brate in sfarsit, visasem cateva luni la ziua aia..Ma suna, imi spune ca a ajuns, ca a coborat, eu eram pe peron si nu venise niciun tren de cateva minute..Coborase in Ramnicul Sarat, din graba. :) Si uite asa trenul cu pricina a ajuns fara ea, ea a venit cu urmatorul, dupa aproape o ora. Nu ca ar fi contat, puteam sa astept acolo si toata ziua, numai sa fi venit. In final a ajuns, era exact cum ma asteptam, bruneta, ochi caprui, nu foarte inalta, cu o urma de sictir bucurestean, un accent apropiat de al meu, ce sa mai, era perfecta! Mi a spus ca nu ramane foarte mult, ca vrea sa se intoarca in Bucuresti in seara aia, ca i a promis colegei ca ies in club, pana mea, desi mi a parut rau, n am obiectat, stiam ca nu prea are unde sa ramana peste noapte. A ramas 5 ore si ceva, au fost poate cele mai frumoase ore din viata mea..Am facut tot ce am putut sa nu gafez, sa n o supar, sa n o dezamagesc, si chiar credeam ca am reusit. S a simtit in largul ei tot timpul, am vorbit verzi si uscate, ne am apropiat cat de mult am putut, nefiind in intimitatea de acasa, dar inevitabil a venit ora la care trebuia sa plece. Am ajuns cu 10-15 minute inainte pe peron, minute in care parca ceva s a rupt, ea nu zicea nimic, eu nu stiam ce sa spun..Am intrebat o daca o sa o mai vad, mi a raspuns in stilul ei carcateristic: Poate..Trenul ei a venit, da sa plece, si mi spune` Pa..`, zic: Pa? atat?! Atat i a trebuit..s a intors si m a sarutat de mi a amestecat ideile. :)) Insa, am stiut ca o sa urce, o sa plece, si o sa fie ultima data cand ne vedem, poate si ultima data cand vorbim..Pentru ca s destul de orgolios din fire, n am cautat o aproape toata ziua, am sunat o seara, mi a raspuns, am simtit ca era mai rece, era o schimbare fata de ce vazusem eu cu cateva ore in urma, mi am zis ca mi se pare, era la metrou, urma sa se vada cu tipa cu pricina, sa mearga n club. I am urat si eu un have fun din varful buzelor si am lasat o ca pe ea. O zi, doua, trei, stiam ca are examenele, ca e prinsa cu jobul, dar ceva se schimbase intre noi, nu mi dadeam seama ce, da` stiu ca durea al naibii. De atunci nu mi a mai raspuns la telefon, am incercat de n ori, am insistat, pana intr o zi in care am inteles si m am oprit. Trecerea de la determinare la disperare se face foarte repede, si eu nu mai eram determinat, eram disperat, vroiam sa ma duc sa o caut, vroiam sa inteleg de ce. Si mi am adus aminte de vorbele ei, de faptul ca nu vrea sa se implice, de teama de distanta, teama de sentimente, teama de ea. Da, uneori ne e frica de noi insine, ne e frica nu facem rau cuiva care n are nicio vina. N am mai cautat o, pe hub n am mai vazut o, pe mess tot mai sporadic, pana n a mai aparut nici acolo. De curand am regasit o pe facebook, am inteles si de ce a disparut..Ana s a casatorit :) Are un copil de cateva luni, un sot, o casnicie fericita, am reusit sa schimb cateva vorbe cu ea, mi a zis ca nici n am idee cat regreta anii aia pierduti aiurea..Nu i am dat add niciodata, probabil n o sa i dau nici acum, suntem in lumi diferite, suntem caractere diferite, ea a stiut cum sa obtina ce vrea de la viata, in timp ce eu doar stiu ce vreau, sau asa cred, ca stiu..De multe ori mi se face dor de ea, si nu numai de ea, de multe alte suflete frumoase care nu mi mai sunt asa aproape, din motive diferite, dar nu le caut, sunt capitole incheiate din viata mea. Si gresesc cand gandesc asa..