marți, 9 decembrie 2014

Tu ai simtit cutremurul?

Deci? L ai simtit? Asta e probabil cea mai idioata intrebare care vine dupa un cutremur, da` nu e, mai sunt si altele si mai si, da` asta ar prinde lejer un top 3. Cea mai idioata e alta: a fost cutremur?! Adica dupa fiecare cutremur se umple social media de statusuri care mai de care mai panicat si tu care ai dormit ca un miel, sau ca un trantor, cum vrei sa o iei, si n ai simtit, te trezesti a doua zi si intrebi candid: ba, ori a fost cutremur ieri? Ca eu am dormit si n am simtit nimic. Meriti sa ti se raspunda cu ` esti un dobitoc, mergi si dormi in continuare! `
Ce zic eu ca ar trebui sa faci in caz de cutremur? Mare, mic, cum o fi el, ia de citeste, ca sigur zic mai bine ca aia de pe sticla, ma rog, unii din ei.
Nu urla ca un cretin: cutremur! cutremur!! N o sa l sperii, n o sa se opreasca, n o sa i scada magnitudinea, incearca pe cat posibil sa fii calm, chiar daca ti e teama si tie, fii cu capul pe umeri, linisteste i si pe ceilalti, urland asa nu faci decat sa imprastii panica si mai multa decat e deja.
Nu alerga pe scari, asta se stie de cand lupii albi, alea pica primele in caz de necaz mare, si s ar putea sa te duci gramada cu ele cu tot, sau si mai rau, sa ramai prins pe acolo. Daca se darama, darama se, oi reusi tu cumva sa iesi din apartament, viu sa scapi ca mai departe te descurci.
Fii atent daca vrei sa iesi din cladire in fuga, nu calca tot in picioare, nu numai tu vrei sa ramai viu sa le povestesti nepotilor, fii civilizat si cand esti panicat.
Nu rupe telefonul mobil in sapte, sa suni toate rudele sa le intrebi ce ziceam eu mai sus, daca incerci o data si nu merge, e clar, n o sa mearga o perioada, alea s reparate tot de oameni ca tine, daca suni de 7 ori intr un minut s ar putea sa faci mai mult rau. Incearca sa scrii un sms, de regula alea ajung mai repede, crede ma, asa a fost pe 22 noiembrie.
Daca reusesti sa suni, intreaba daca e ok toata lumea, NU DACA L A SIMTIT, IN PANA MEA, IDIOTULE! o sa ti spuna singur daca l a simtit sau ba, desi 90 % din cei sunati l au simtit, ca nu s baloti de paie. Arata le ca ti pasa de ei mai mult, nu de cutremur si de cate grade a avut.
Incearca sa te pitesti sub tocul usii sau sub un birou sunt sfaturi de astea din batrani, daca e sa fie nasol, te matura cu tot cu tocul de la usa, stai linistit. Dar du te acolo ciorchine ca tot e mai bine decat oriunde in casa.
Fa ti asigurare la casa, nu mai astepta sa te oblige aia, ca nu pentru siguranta lor o faci, si nici nu te costa o avere, s ar putea sa pierzi tot si sa plangi in pumni ca ai fost kitros, sanse slabe sa vina si la noi marele cutremur, da` sansele sunt, fii inteligent nu zgarcit!
Si mai sunt destule de zis, da` lasa, macar sa  urmezi tu toti pasii astia. :D

marți, 18 noiembrie 2014

Multumesc, Cabral! :D

Sunt convins ca nu exista persoana care sa nu fi auzit de Cabral Ibacka, pata de culoare de pe Tv, artist, moderator, mulatru, haios, da` inainte de toate OM.
Hai sa ti zic ce am patit, mi s a pus pata grav pe o melodie dintr o reclama de la Lidl, un spot scurt de 31 de secunde, am cautat o de mi au sarit ochii, am ascultat zeci de melodii cu speranta ca poate poate, canci. Si ieri m a trasnit ideea, da` daca intru eu la Cabral pe blog si ii las un mesaj, ca poate cine stie, omu` are sute de mii de afisari de pagina, m o ajuta careva, cumva. Zis si facut, ii scriu mesajul, fara speranta ca mi va raspunde curand, nu de arogant ce e sau ceva, din motive de lipsa de timp, de filmari, de proiecte mai urgente, de prioritati cum ar veni. Ca a mea sa n o dam dupa cires, numai prioritate nu era. Si nu stiu cum imi vine si arunc un ochi pe pagina lui oficiala de facebook, si ce mi vad ochii, imi facuse omu` postare pe blog si o share`uise acolo. Am ramas paf, pe bune? Asa curand? Iti dai seama ca si daca mi raspundea peste o luna, si daca nu mi raspundea deloc, nu ma apucam sa i pun eticheta, sa zic ` ette ba si la asta negru, sufera de el, nu putea sa mi scrie si mie un rand acolo..` NU, nici pe departe, ma asteptam ca omu` sa fie prins in altele, chiar asa si scrie intr un colt al blogului: Iti spun din start ca sunt foarte prins si ca nu stiu cand iti voi putea raspunde dar daca tu crezi ca merita… atunci… go for it!. Deci, mi am incercat norocu` si eu, pe principiul asta am mers mereu, incercarea moarte n are. :D
http://www.cabral.ro/total-tembel/cine-ne-ajuta-sa-identificam-piesa-asta , asta e linkul spre postare, mi a fost de ajutor, din comentarii am inteles ca ar fi un crampei de coloana sonora, compusa special pentru cei de la LIDL, si ca n ar exista nicaieri pe online, sau in scopuri comerciale pe vreun disc. Well, macar a meritat sa incerc. Cat despre Cabral, respectele mele, stimabile! :)

luni, 17 noiembrie 2014

De ce l am votat [ si eu ] pe Iohannis..

DEGEABA. Am o colectie de suflete frumoase adunate in cativa ani, la care tin cum tine Iordanescu sa castige Campionatul European, adica mult. Daca pot face ceva pentru unul din ele, ceva sa i aduc un zambet, sa l fac sa se simta mai bine, fac acel ceva. In primul tur n am votat, n am vrut, aproape ca voiam sa nu votez nici in al doilea, insa ea m a convins. M a rugat sa votez pentru ea, `daca pentru tine nu vrei, daca pentru tine nu conteaza, fa o pentru mine, mergi si alege ce vrei, numai fa o!` Mi a placut ca n a incercat nici macar un pic sa ma influenteze spre un candidat, mi a placut ca am primit la schimb niste zeci de minute de quality time la o cafea vorbita. Eram hotarat pe trei sferturi sa ma duc cu stampila spre ACL, da` in drum spre sectie nu mai eram asa precis, si ajuns acolo am facut ca cetateanu` ala trotilat: - Bun, da` eu cine votez? :D Si am intrat in cusca, am despaturit buletinu` si am inceput sa recit ca la gradi: Din oceanul Pacific..in timp ce vanturam stampila pe deasupra, am terminat poezia cu `iesi afara dumneata` in dreptul lui Ponta. Meh, zic fie atunci, a mai castigat bavarezu` un vot. Si a castigat, culmea, acum astept si eu ca altii din generatia mea sa vad minunea, sa vad Romania lucrului bine facut. Nu azi, nu maine, nu intr un an doi, intr un mandat. Nea Klaus ti am dat 5 ani sa ne arati ca presedintia nu e o palarie prea mare pentru tine, aia e parerea mea despre tine, tu da mi peste nas, arata mi mie si altora ca mine ca ai meritat, ca peste 5 ani sa te aleg pe tine pentru ce esti, nu pentru ca esti raul al mai mic, peste 5 ani sa castigi ca Iliescu cu majoritate covarsitoare. Ai o sansa pe care putini o au, profita de ea, ca pana la urma vorba aia: mai rau de atat ce poa` sa fie? :D

duminică, 19 octombrie 2014

Campanie electorala .. pentru ce?!

Sau pentru cine? Acum vreo doua saptamani s a dat startu` campaniei electorale pentru alegerile din 2 noiembrie, alea pentru prezidentiale, ziua in care o sa dam raul mai mic pe raul mai mare, sau raul mai mare cu un rau si mai mare. Anu` asta s a spart conducta cu candidati de toate culorile, fosti primari, fosti europarlamentari, independenti, oameni de media, toti se bat sa duca Romania de rapa de tot, sa fure ce a mai ramas de furat, sa vanda ce mai e de vandut, sa si mai cumpere niste case si niste bijuterii de colectie. Orasu` nostru s a umplut de afise si de flyere cu moaca unui candidat, e bine stiut de ce partid e patronata Vrancea de ani buni, indiferent cu cine s a aliat, puterea mai mare de convingere au avut o ei, mediatizarea mai mare au avut o ei, si din pacate, castig de cauza tot ei. Au aparut celebrele panouri electorale, pazite de Politia Locala, am scris si eu cu majuscule ca asa e tiparit pe camasile lor, pe care niciodata nu le am inteles. Adica in perioada asta sunt platiti niste militieni sa vegheze ca eu sa nu rup vreun poster de ala cu trandafiri, daca ma vede ala ma amendeaza, da` daca vad posterul pe usa de la intrarea in scara mea si l rup, nu ma amendeaza nimeni, daca l jumulesc pe ala de pe stalpii de la Electrica la fel, deci care i baiul? Oare candidatii aia nu stiu ca saturatul asta al poporului cu moaca lor peste tot, pe strazi, pe garduri, in cutiile postale, poate avea efect de bumerang? Ca alegatorul cu cat te vede mai des, cu atat i se face mai scarba si l voteaza p ala care se mediatizeaza cel mai putin? Care sta cel mai in umbra, care se da cel mai amarat si mai spasit, pentru ca asta i mentalitatea noastra, sa alegem raul cel mai mic. Da` de ce? Ca eu m am saturat, zau! De zeci de ani, presedintele nu mai are putere de decizie, se vede, se simte, e doar o voce, vocea care promite, care amageste, care da sperantele alea de mai bine. In fapt, e manipulat de oricine o fi in spatele lui, si la nevoie cineva ul ala il acopera si ii ofera si imunitatea aia, dovada ca niciunu` care a fost acolo sus  n a facut nimic, n a schimbat nimic, da` nici n a raspuns penal pentru asta. A mers mai departe, si a terminat mandatu`, a mai agatat o functie mai mica, s a pensionat, `s a descurcat` cum ar veni. Din milioanele alea de ron cheltuite pe flyere, galeti, pixuri, brichete, cate lucruri bune se puteau face? Lucruri bune insemnand orice, ajutat copii, ajutat batrani, cumparat manuale, rechizite, orice putea fi de un real folos. Deh, lasati, mai bine cumparam niste hartii cu promisiuni bune de aruncat la cos, promisiunile adica, nu hartiile. Pacat ca unii in naivitatea lor cred ca daca ala a facut ce a facut dintr un oras, poate aduce  o tara la acelasi nivel, cred in promisiunile lui Diaconescu, cred in varsta lui Melescanu, cred in mana de fier si candidatura curata a lui Vadim, in faptul ca o femeie presedinte e un lucru bun, si daca nu e, cat de rau poate fi?! Poate. Rau, foarte rau. Anul asta poate ajung si eu sa pun stampila pe ceva, nu pentru ca asta schimba ceva, nu pentru ca asa trebuie, ci pentru ca asa vreau eu, si asa ar fi bine sa faci si tu, sa faci ce vrei, nu ce trebuie! :)

joi, 7 august 2014

La multi ani, Sarsaila! :D

Pentru ca azi e ziua lui, si eu oricum vroiam sa ti povestesc o isprava de a mea, care l implica si pe el, si care ti arata inca o data cat de baiat lavabil sunt, ia de citeste. :))
Se face ca l stiam din intamplare, din liceu, ne vedeam pe acolo, ne salutam, da` cam atat, totusi il aveam in lista de friends pe facebook, ca nu cerea bani sau de mancare. Se intampla ca pe facebook sa existe un grup, pe numele lui Vanzari online Focsani, ma rog, pe vremea aia era, unde lumea vinde si cumpara chestii, un fel de talcioc online. Undeva in news feed era un update de al lui, ceva gen ` pierdut portofel, culoare maro, continea asa si asa si asa. in zona primariei, etc`, si zic ia uite ba, saracu`, sa o iei de la capat cu acte si alea, poate mai avea si ceva dolari in el. O intind pe traseu, intru ca de obicei la prefectura, ies, intru la primarie, ies de la primarie, dau coltul [ nu la biserica, dusmane, ai vrea tu! :D ] spre Billa, intr un rond din ala cu floricele, hop, un portofel. Il ridic, ma uit daca merita sa l car cu mine, pare ca merita, il pun in buzunar, si merg mai departe. Peste vreo ora imi aduc aminte de postarea aluia, si zic, ba, doar n o fi ala al lui sa mori de ras. :)) Ma apuc sa sap prin buzunare, gasesc niste lei, o iconita, si hop sarmaua, 2 carduri si o legitimatie de arbitru[ ca asta e si arbitru in timpul liber, e dat in ma`sa ], fara buletin, permis auto, ceva dupa care sa dai de el la 07 dimineata. Si mi aduc aminte de un coleg de al lui, tot arbitru, de asta cu somn putin, care era treaz la ora aia, si l sun sa l intreb cat costa legitimatia aia, sa vad daca fac vreo afacere. :))  Si asta mi zice ca e 1-2 lei, damn, zic. Da` de ce? Pai uite asa si asa, ba `jneboon? Da ma, daca ti zic..Suna l pe ala, ia l din somn, da i numarul meu, ala ma suna pe mine, ce faci ma, unde era? Aha, asa, si cati bani avea in el? Aaa, atat? In care buzunar? Mhm, hai ca ma imbrac si eu si mergem la o cafea. Ca sa aflu cand a venit ca ar mai fi fost niste bani intr un buzunar, pentru niste bilete la un meci pentru cineva, probabil cel care i l a sterpelit, amic de al lui, s a panicat, i a luat p aia si l a aruncat acolo, ca el se astepta sa l fi gasit in cu totul alt loc.Bine ca mi am adus aminte de cantecul raposatului Radulescu, ala cu ` fa te om, fa te om, alunga ti gandul necinstit!` ca ma batea gandul sa nu i l mai dau, in prima faza. :)) Treaba e ca mi se pare ca de atunci am castigat un prieten, ca asta e genul ala pe care te poti sprijini la nevoie, si nici nu prea ai loc sa te plictisesti cand iesi cu el la bere. :D Cum ziceam, azi implineste un sfert de veac + un an, deci, la multi ani, Sarsaila, inca o data! :))

luni, 28 iulie 2014

O viata avem, hai s o bem! :)

`- Ai vazut, ba, cum a mierlit ala la Mamaia?
- Da, ba, pacat de el, baiat tanar..`
De 2-3 zile peste tot in social media si nu numai se discuta cam asa, in presa scrisa si nescrisa, pe facebook, pe strada, la TV, oriunde. Ce s a intamplat? Long story short un tanar de vreo 23 de ani, era in concediu in Mamaia, a crapat intr o noapte bautura + energizante+ ce o mai rasari dupa rezultatul testelor, spre dimineata a iesit din club si s a prabusit pe plaja. Zice se ca admnistratorii clubului au sunat la 112, ambulanta a venit, n ar mai fi venit, pentru ca n avea medic si cica n a mai folosit la mare lucru. Acuma, ce ramane de facut? Hai sa gasim vinovatii, sa aruncam cu pietre si rahat in cineva. Of course, nu in ala decedatu`, nu, nu, despre morti numai de bine. Un tovaras de al lui a inceput balul: Dom`le, ambulanta a venit dupa 40 de minute, a murit cu zile, va zic io! Niste animale astia de la SMURD, ii platim degeaba, daca eram in alta tara nu era asa..si de ce au venit fara medic? Aia l au omorat..Apoi altul sustine mai cu juma` de gura ca se poate sa fi murit de epuizare, ca era baiat muncitor, da` nu prea dormea cat trebuie si ii cam placea sa se distreze. Mhm. Deci nu e vina lu` ala ca a turnat bautura in el de parca se inchidea Le Gaga maine, nu e nici vina alora care au baut cu el ca nu l au impiedicat sa mai bea la un anumit punct, neah, ambulanta e de vina, si sistemul asta infect e de vina, si Basescu, si guvernarea, si mama lor de hoti, de nemernici si de ignoranti! Intre timp tipul a devenit erou, sutele de `Dumnezeu sa l ierte` au inceput sa curga, de la cunoscuti, la prieteni, la dusmani, la vecini, la vecinii vecinilor, toata lumea vrea sa fie iertat. Hai ba, ma leshi? Da` ori a murit in misiune in Congo? Si a facut o cu mana lui, si a sapat groapa singur. Macar de ar invata si altii ceva din povestea asta, da` tare mi e greu sa cred ca asa va fi.

sâmbătă, 28 iunie 2014

O lectie de viata.. :)

Se intampla uneori sa ai momente cand ti se pare ca toate ti merg prost, ca nimic nu merge cum ai vrea tu, si taman atunci Karma isi face treaba si ti carpeste cate o palma. Mai devreme am zarit un omulet asezat pe un gardut, care musca dintr o paine, dintr o rosie, si dintr o bucata de cabanos, ordinea nu era neaparat aceeasi. Un tablou banal pentru unii, insa unu` care pe mine m a pus nitel pe ganduri. Ma uitam la el cum manca, pe o parte cu foamea si pofta omului care n a mai mancat de multe ore, pe alta parte cu teama necunoscutului de maine, teama ca maine nu va mai gasi bani macar de o paine si de o rosie, daca nu de mai mult. Si tie ti se intampla de atatea ori sa iesi in oras si sa strambi din nas cand ospatarul are `decat Pepsi`, desi tu ai fi consumat Coca Cola, sa ai trei feluri de mancare in frigider, si totusi sa pleci sa mananci pizza sau shaorma, sa te plangi ca e prea cald, ca e prea frig, sa ti pice conexiunea la internet si sa injuri de parca s a sfarsit lumea, sa nu ti gasesti un tricou care sa ti placa in sifonier, sa fii nemultumit de jobul pe care l ai, si lista pot sa o lungesc pana maine, da` cred ca ai prins ideea, deci ma opresc. Altii ar vrea toate astea, si s ar multumi cu ele, da` nu le au, omul ala mi a castigat respectul fara sa vrea, pentru simplul fapt ca nu sorbea dintr o sticla cu vin fiind deja ranga, pentru ca nu mi s a adresat cu `boss, n ai o tigara?`, desi putea si el, la fel ca altii de pe strada, n avea ce sa mai piarda. Inca mai sunt pe ganduri, desi stiu ca nu ma tine mult..:)

joi, 8 mai 2014

Eu cu cine votez..?

Mi se intampla uneori sa ma proptesc undeva n oras intr o zona circulata, pe o banca, si sa observ asa din umbra ce se petrece in jur, nu rade, toti avem cate un pitic de asta pe creier, sau mai multi. Ieri dupa amiaza s a intamplat sa fie in Piata Unirii banca cu pricina, undeva langa jucaria aia de la Betty Ice, si cum stateam eu si ma uitam in jur, ce mi vad ochii langa Morcov: o armata de omuleti de toate varstele si toate culorile, gatiti cu tricouri si sepci albe, dotati cu steaguri si pungi cu mere [ ?! ]. Aveam sa mi dau seama dupa ca s sustinatori ai unui partid, pe scurt PMP, pe lung nu ma intereseaza ce inseamna, care au drept simbol un mar. Pe o parte m am amuzat, pe alta m am intristat. De ce? Pai, e trist sa vezi ca mai sunt oameni asa de creduli, oameni care sa mai creada ca ala pe care l sustin ei acolo are vreo sansa sa schimbe ceva, ca aia la Bruxelles exact de asta aveau nevoie, de romani cu idei si iniativa, hai bre, ma leshi? Mai nasol e ca oamenii aia de conditie mai mult sau mai putin medie sunt remunerati subtire spre deloc, mai ales ca nici ei nu prea cred in cauza pe care o sustin. Am fost si eu inscris candva intr un partid, la tineret, am participat la o singura sedinta, in care ni s a spus pe sleau din prima: daca ai venit pentru bani, esti liber sa pleci de pe acum. Aici nimeni nu castiga bani, sunt niste discutii libere, si ai sansa sa ti se deschida niste usi, vreodata. Bullshit! Adica atunci cand e campanie, cand e imprastiat stegulete, sacose si de lipit afise sa fii prezent, ca poate, cine stie, vreodata te or ajuta si eu cu ceva, sau nu. Si cum fluturau ei steagurile alea de zor, si imparteau mere si sacose, apare un tip, prezentabil, ochelari de soare, un aparat foto in mana, face o poza, urca doua trepte, mai face una, si inca una, si pleaca. Era Cristi Irimia de la Vrancea Media, omu` si a vazut interesul, si a facut pozele, si a vazut de treaba, exact asa cum o sa faca si Daniel Funeriu daca o sa si gaseasca fotoliu in capitala Belgiei. :) Noi o sa mergem inainte, ca inainte era mai bine..

duminică, 27 aprilie 2014

Hristos a inviat! How about no? :)

Anu` asta, imediat dupa Paste mi am propus sa fac un mini test pe oamenii care mi ies in cale, si crede ma ca mi ies destui in fiecare zi, din mai toate paturile sociale. E bine stiut ca pana la Inaltare, se spune clar si raspicat `Hristos a inviat` ca si forma de salut, si se raspunde invariabil cu `Adevarat a inviat`, cine stie cu ce se schimba placa la Inaltare primeste o cafea de la mine. :)) Eu nu prea s dus la biserica, in sensul ca n am mai fost de ani buni, da` asta nu ma impiedica sa stiu anumite chitibusuri demne de un cetatean botezat in rit ortodox. Si ce mi am zis, ce ar fi sa salut pe fiecare oricum, numai cu Hristos a inviat nu, doar doar mi o spune si mie cineva: Hristos a inviat se zice, bai, paganule! Ei as, ti ai gasit! :D A trecut ziua de miercuri, a trecut si cea de joi, abia vineri am intalnit o doamna, de conditie medie, exact la care ma asteptam mai putin, careia i am zis `Neata` ca de obicei, si care mi a raspuns cu ` Hristos a inviat!`. Fara rautate, cu obisnuinta omului care mai da si pe la biserica, care poate a luat si lumina, a tinut si post, sau care pur si simplu face ce face popa, nu ce spune el. :D Am zambit, i am raspuns cu `Adevarat a inviat`, si am intrerupt testul. Mission accomplished.

vineri, 25 aprilie 2014

Am fost la Billa..

Incepand cu 17 aprilie 2014, trustul REWE GROUP s a extins in Focsani prin inca un punct de lucru, primul magazin Billa din Vrancea. Cu cateva zile inainte, colega mea Silvia a scris un articol pe tema asta, scurt, la obiect, Billa vine si in Focsani, alte locuri de munca, o alta locatie buna pentru cumparaturi, toate bune si frumoase, pana a postat un link catre articol pe facebook. Acolo a inceput distractia, au curs zeci de comentarii care dadeau cu Billa de pamant initial, apoi cu toate supermarketurile in general. Carevasazica, zice unu`, la Billa salariile sunt uber mici, produsele lor marca proprie Clever sunt de calitate indoielnica, salariile sunt foarte mici, prospetimea nu e prospetime, galbenul nu e galben, ura si furie pe orice. A urmat o alta lady care a inceput sa generalizeze, despre mirajul supermarketului de cartier, despre teoria conspiratiei, despre cum ar fi mai bine sa se redeschida ISEH ul in Focsani, sau fabrica de filatura, chestii total pe langa topic. Eu am incercat sa i pun la punct, Silvia m a rugat in private sa le vorbesc mai frumos pentru ca se poate interpreta ca vorbesc in numele echipei ZDV [ departe de mine gandul asta ]. Oare daca Billa are un PR, PR care o data deschis un punct de lucru nou, sapa dupa articole in offline si pe online, si vede un articol bun dar niste comentarii care l denigreaza, aprobate de moderator, va fi de acord cu o colaborare pe viitor? Eu cred ca nu. :D Am ales sa mi sterg comentariile si sa ma retrag din discutie, si sa nu ma mai amestec cu o alta ocazie.
Revenind, am intrat prima data in a treia zi de Paste, n am fost in prima zi ca se calcau oamenii pe picioare pe acolo si n avea rost, surprinzator pentru mine, si in a treia zi era destul de aglomerat..Am intrat o data, am asteptat minute bunicele la coada la casa [ Billa are o politica gen Kaufland, care ti ofera un voucher de 5 lei daca astepti mai mult de 5 minute la casa, in cazul meu n a durat atat, cred ], sau asa mi s a parut mie, dar n am zis nimic, au doar 3 case, spatiul e micut, era si sarbatoare, fie! :) M am intors peste o ora si un pic sa mai cumpar cate ceva, nu mai era asa aglomerat, si am putut o sa observ mai bine una, alta. Well, stupoare! e un magazin ca oricare altul, nici prea scump, nici prea ieftin, destul de diversificat, destul de aerisit, am gasit ce am cautat fara sa intreb pe cineva ca in Carrefour gen. Din produsele lor marca proprie, n am cumparat decat un set de pahare de unica folosinta, atat mi a trebuit, si doar asa aveau, Clever, set de 50 de pahare pe care am `spart` incredibila suma de 3 ron! Deci scumpeala mare dom`le cu produsele alea marca proprie..Acum mna, din punctul meu de vedere in retail nu exista coincidente, si nu exista prea scump sau prea ieftin, exista imi foloseste, nu mi foloseste, si vulpea care n ajunge la struguri spune ca sunt acri! :)
Pe mine m au castigat cu raionul lor de patiserie din care am incercat tot ce am gasit, croissante cu unt, croissante cu cascaval, chifle, painica rustica etc toate proaspete, toate la pret destul de mic. Sunt pe stilul celor de la Lidl, diferenta e ca la Lidl nu s intotdeauna asa proaspete ca aici. Casierele au fost foarte amabile, si am nimerit 3 ture diferite, in ciuda salariului ala de 600 de ron de care vorbeste lumea n targ, spre deosebire de moaca acra a unora din Zanfir sau din Paco, care ti aduc aminte de babele alea invechite si vesnic posomorate de parca le a luat foc casa de la Enet, Electrica sau Posta Romana.
Un minus are si Billa, ca doar nu era sa fie toate roz: o sacosa de talie medie costa 0.89 ron, destul de multicel, adica nu zic sa fie gratis cum erau la Ral la inaugurare, de si le asezau romanii pe culori, cantitati, categorii, dar parca nici aproape 1 leu nu merita. Dar pana la urma stim cu totii, o sacosa intr un supermarket e ca o toaleta publica, daca ai nevoie de ea, platesti oricat. :)) Una peste alta, bun venit Billa si la noi, aveam nevoie de tine! [ unii dintre noi ]

marți, 15 aprilie 2014

Cele 2 privighetori..;))

Iar nu stiu de unde sa incep si cu ce sa termin.. :)) Ei bine, azi dimineata citesc pe facebook un mesaj de la Madalina Mocanu, in care pe scurt ma invita sa vin la o piesa de teatru, jucata de ea si alti colegi din Trupa de teatru CNU, numele piesei aduce si titlul postarii mele. Ma rog, mesajul ei a sunat altfel, nu l reproduc ca ma strange de gat. I am zis ca daca nu e foarte aglomerat si am timp, o sa ajung. Era cat pe aci sa nu pot ajunge, si tare rau mi ar fi parut. Deci piesa a fost..nu gasesc cuvinte! Bestiala, geniala! O recomand cu caldura oricui, intrarea a fost gratuita, nu inteleg de ce, piesa se poate bate cot la cot cu una jucata de actori profesionisti. Piesa are de toate, umor, replici foarte bune si la obiect, nu e foarte lunga, e intensa, n ai timp sa te plictisesti. Sa nu mai zic ca e jucata de elevi de liceu, care stau cum stau cu timpul liber, deci cat de mult au putut repeta? N am idee cat a contribuit domnul Sorin la asta, cert e ca s niste copii foarte talentati, care pun suflet in ce fac, aici se vede cel mai bine, cand piesa nu costa banuti, desi daca ma intrebi pe mine, meritau sa facem o cheta la final, sau sa `cumparam` cate un bilet simbolic. :) Poate ca niciunul din ei n o sa imbratiseze cariera asta pe viitor, poate nu i o meserie din care sa te poti intretine decent, si timpul nu ti permite intotdeauna sa mergi cot la cot cu jobul, familia si hobbyul asta, dar ar fi pacat, mare pacat. Nu ma pricep eu foarte bine la asta, e abia a treia piesa pe care o vad, dar zic ca e suficient incat sa i pot aprecia asa cum merita.Spre rusinea mea, ma asteptam sa fie mai slab pregatiti, sa fie niste copii care incearca sa arate ca si ei pot face asta, dar vai, cat de tare m am inselat! Acum sa trec putin in catastif si partile mai putin roz ale unei piese cu intrare gratuita. Piesa a tinut aproape o ora, timp in care se auzeau si alte voci in afara de ale actorilor, si nu e firesc sa fie asa, timp in care au sunat vreo 5 telefoane mobile [ pana si pe mine m a dus mintea sa mi l pun pe vibratii ], nici asta nu i firesc sa se intample, s a vazut ca n a fost un public educat pentru asa ceva, sau nu in totalitate. Plus ca piesa a fost impartita in mai multe acte, eu am vazut la celelalte doua, ca dupa fiecare act se sting luminile, si tot publicul aplauda. Nu si de data asta, s au stins luminile, s a facut liniste, si liniste a ramas. De 4-5 ori..In schimb aplauzele de la final parca au spalat toate pacatele, nu stiu daca din complezenta au facut o, sau ca si mie le a placut foarte mult, dar au facut o, s au ridicat in doua picioare si au aplaudat prelung. As vrea sa stiu ce a fost in sufletele copiilor in momentele alea, as vrea sa aiba parte mai des de asa ceva, as vrea sa revad piesa, sau alte piese ale lor. Si da, as vrea sa i vad jucand in piese platite, daca nu pe toti, macar pe o parte din ei. Insa mi e teama ca o data absolvit colegiul, drumurile lor se vor imparti, si in urma o sa ramana doar niste poze, niste inregistrari, niste amintiri frumoase si cu putin noroc niste prietenii foarte stranse. Pacat, mare pacat, dar asta i cursul vietii si noi suntem prea mici sa schimbam ceva. #zic

luni, 14 aprilie 2014

Loredana, portofelul cu mia de lei si ardelenii..:)

Daca tot a pomenit Cristian ceva despre asta pe facebook, hai sa fac si eu o postare, asa de al naibii si de ambitios! :D
Well, s a intamplat acum 3-4 zile, o fatuca, pe numele ei Loredana, in varsta de 20 de anisori, de etnie rroma [ stiu, detalii, detalii ], a gasit un portofel cu carduri, acte, chestii, intre chestii si suma de 1000 de lei. L a returnat proprietarei de drept, care a recompensat o cu suma de 15 lei. Povestea a ajuns pe stirileprotv.ro, in ziare, pe facebook, manie si furie pe orice, revolta, revolutie, umilinta, sfidare, jignire! 15 lei ma, 15 lei?! Mii de comentarii, hua! mai bine nu i mai dadea, asa e la noi in tara, zgarcita, kitrosenie, nesimtita etc etc Romanesc, autentic, ca la noi..Dar oare noi stim situatia femeii aleia? Stim de ce avea 1000 de lei in portofel? Daca avea nevoie de ei, daca ii prisoseau, daca erau ultimii bani, daca erau bani luati cu imprumut, bani castigati prin munca timp de o luna de zile, bani stransi din pensia pe doua luni. Nu, nu stim, dar e usor sa judecam si sa aruncam cu pietre. Ce trebuia sa fi facut? De bucurie ca i are inapoi, sa i fi dat jumatate din ei? sa i fi lasat pe toti cadou de iepuras? Hai sa fim seriosi, multi din noi nu i am fi dat nici cei 15 lei, desi poate ne am fi permis. Pe alta parte, Loricica cu pricina, are 20 de ani si are deja in custodie 2 copii [ ! ], locuieste cu ei, cu parintii si cu fratii ei in comuna Berca, judetul Buzau..Tatal copiilor nu e cu ei, de ce? tot ea ne spune, n a ascultat de parinti la timp, si uite asa a ramas cu doi copii de crescut. Pai, bai Loricica, uite de aia n are coada urs! Tu nu esti un caz social, esti genul ala de femeie care si merita soarta, daca ai fi fost doar o fata saraca din Buzau, ma indoiesc ca n ai fi reusit sa ti gasesti un job decent, cat de amarat ar fi fost el, sa te poti intretine macar pe tine, nu si pe ai tai. Dar asa e cand iti place viata mai mult decat trebuie, si cand parintii te invata de bine, si tu faci tot cum te taie capu`..Zice se ca cei de la Europa Fm au ramas profund impresionati, si o sa i ofere timp de 10 luni echivalentul sumei din portofel, cei de la Protv au si ei datele de contact pe site, si uite asa n o sa i mai arda Loredanei de munca in urmatoarele luni..Daca i vorba de asa, poate gasesc si eu un portofel zilele astea, sa ma duc cu el la militie, sa ma vad si eu la teve, sa spun si eu ca n am de nici unele acasa, poate ma scot altii din saracie. Pot sa muncesc, fac asta de cativa ani, dar vezi tu, viata e greu, o mana spala pe alta si nu toate mustele fac miere. #zic Hai, peace! :D

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Memories..:}

A trecut aproape un an de cand n am mai scris ceva aici, si au trecut multe zile de cand vreau sa scriu despre ea, tipa la care ma gandesc si acum uneori, care a lasat urme pe care nu le a lasat nimeni pana anul asta..Dintotdeauna am avut o atractie fata de fetele al caror nume incepe si inevitabil se termina in litera A. :) Alina, Andreea, Alexandra, Aura, si cea despre care vreau sa scriu, Ana Maria..
A inceput dintr o joaca, intr un private de pe un hub, era genul ala greu de abordat, care niciodata n avea timp, care nu vroia sa ti lase id ul, nu vroia sa o intrebi ce face, daca e ok, daca nu e, daca are 19 ani sau 55, niciun detaliu despre ea. Mi am pus in cap sa incerc sa ma apropii, si sa i castig increderea [ de cate ori am incercat sa dezbrac o femeie, nu neaparat de haine, am reusit ], culmea, incet incet a inceput sa nu mai fie asa reticenta, sa mi raspunda la intrebari, sa puna unele intrebari, insa si a pastrat obiceiul de a nu ma aborda ea prima niciodata, mai tarziu aveam sa inteleg eu si de ce. Dar atunci aveam ochelari de cal, eram multumit ca mi acorda atentie, deh, copil slab de inger. :) Si asa am aflat ca e din Ploiesti, ca studiaza in Bucuresti, ca locuieste in camin, am retinut doar ca in Belvedere, plus alte detalii pe care le am pus eu cap la cap, ca lucreaza la o firma de asigurari, ca nu vrea o relatie stabila si ca vrea sa mai copilareasca..etc Ma obisnuisem cu ea, vorbeam zilnic, abia asteptam sa o vad on, nu mi dau seama daca era reciproc macar pe jumatate, da` nici ei nu parea sa i displaca asta, nu parea ca mi raspunde doar de dragul de a o face. A inceput sa mi povestesca chestii de zi cu zi, sa ma tachineze, sa se joace cu vorbele, cu sentimentele, cu mine in general. Am intrat in jocul ei, eram curios sa vad ce iese din asta. Avea un obicei care nu mi a placut la inceput, dar n am insistat: nu vorbeam la telefon, nu i placea..ne scriam sms uri cat cuprinde, dar la telefon am vorbit doar de doua ori, si atunci foarte pe scurt. Intr o zi mi a trimis un sms care suna cam asa: iti multumesc ca mi suporti toate toanele si ca mi esti alaturi in fiecare zi. Atunci parca am realizat si eu ca i tolerasem destule, si ca indiferent de cum imi vorbea, ramaneam acolo, ce sa mai, era clar, eram cum ar zice Alina acum `pe love`. :) Luasem in calcul sa ma duc la ea intr un weekend, urmau o gramada de peripetii, sa ma duc, sa intru cumva in curte, sa intru in camera pe geam, la intrare era paza, caminul era exclusiv pentru fete..Numai bine ca in weekendul ala n a mai plecat colega ei, si a ramas pe `vreodata`, am crezut ca n o sa mai am ocazia sa o vad, dar karma si a facut treaba, si aveam o sa o am mai curand decat ma asteptam ..Era o dupa amiaza de vineri, stiam ca ramasese in camera sa invete pentru ceva examene..M am gandit ca de asta nu e pe net, dar i am scris un mesaj totusi. Nu era asta, n avea conexiune, implicit n avea de pe ce sa invete, chestiile pentru examene erau pe mail..Mi am zis sa mi incerc norocul, si am intrebat o: de ce nu vii la o cafea in Focsani? :) Surprinzator pentru mine, n a zis nu, m a intrebat: vrei tu sa vin? N am riscat sa intreb `tu nu vrei?`, am raspuns sec, da, vreau! Si atunci m a surprins a cine mai stie cata oara, mi a spus: ok, vin maine dimineata..Dupa cum o cunosteam eu, sau ma rog, credeam ca o cunosc, ma asteptam sa fie o glumita..Dimineata, pe la 07, am crezut ca am avut dreptate..primesc sms de la ea: Am pierdut trenul, nu mai pot veni, imi pare rau..Parca mi daduse cu o caramida n cap, desi nu mi promisese nimic, i am scris ca e ok, nu i nimic, intr o alta zi..M a mai lasat cateva minute si mi a scris ca a glumit, a plecat de o ora, mai are putin si ajunge..Abia m am abtinut sa nu scap o injuratura, dar ii stiam stilul, stiam ca i place sa ma tachineze, asa ca am rugat o sa ma anunte cand mai are putine minute si ajunge. Plec spre gara, vad ca trenul cu care venea are ceva minute intarziere, nici nu mai conta, stiam ca e in el, ca din clipa in clipa o sa o pot strange n brate in sfarsit, visasem cateva luni la ziua aia..Ma suna, imi spune ca a ajuns, ca a coborat, eu eram pe peron si nu venise niciun tren de cateva minute..Coborase in Ramnicul Sarat, din graba. :) Si uite asa trenul cu pricina a ajuns fara ea, ea a venit cu urmatorul, dupa aproape o ora. Nu ca ar fi contat, puteam sa astept acolo si toata ziua, numai sa fi venit. In final a ajuns, era exact cum ma asteptam, bruneta, ochi caprui, nu foarte inalta, cu o urma de sictir bucurestean, un accent apropiat de al meu, ce sa mai, era perfecta! Mi a spus ca nu ramane foarte mult, ca vrea sa se intoarca in Bucuresti in seara aia, ca i a promis colegei ca ies in club, pana mea, desi mi a parut rau, n am obiectat, stiam ca nu prea are unde sa ramana peste noapte. A ramas 5 ore si ceva, au fost poate cele mai frumoase ore din viata mea..Am facut tot ce am putut sa nu gafez, sa n o supar, sa n o dezamagesc, si chiar credeam ca am reusit. S a simtit in largul ei tot timpul, am vorbit verzi si uscate, ne am apropiat cat de mult am putut, nefiind in intimitatea de acasa, dar inevitabil a venit ora la care trebuia sa plece. Am ajuns cu 10-15 minute inainte pe peron, minute in care parca ceva s a rupt, ea nu zicea nimic, eu nu stiam ce sa spun..Am intrebat o daca o sa o mai vad, mi a raspuns in stilul ei carcateristic: Poate..Trenul ei a venit, da sa plece, si mi spune` Pa..`, zic: Pa? atat?! Atat i a trebuit..s a intors si m a sarutat de mi a amestecat ideile. :)) Insa, am stiut ca o sa urce, o sa plece, si o sa fie ultima data cand ne vedem, poate si ultima data cand vorbim..Pentru ca s destul de orgolios din fire, n am cautat o aproape toata ziua, am sunat o seara, mi a raspuns, am simtit ca era mai rece, era o schimbare fata de ce vazusem eu cu cateva ore in urma, mi am zis ca mi se pare, era la metrou, urma sa se vada cu tipa cu pricina, sa mearga n club. I am urat si eu un have fun din varful buzelor si am lasat o ca pe ea. O zi, doua, trei, stiam ca are examenele, ca e prinsa cu jobul, dar ceva se schimbase intre noi, nu mi dadeam seama ce, da` stiu ca durea al naibii. De atunci nu mi a mai raspuns la telefon, am incercat de n ori, am insistat, pana intr o zi in care am inteles si m am oprit. Trecerea de la determinare la disperare se face foarte repede, si eu nu mai eram determinat, eram disperat, vroiam sa ma duc sa o caut, vroiam sa inteleg de ce. Si mi am adus aminte de vorbele ei, de faptul ca nu vrea sa se implice, de teama de distanta, teama de sentimente, teama de ea. Da, uneori ne e frica de noi insine, ne e frica nu facem rau cuiva care n are nicio vina. N am mai cautat o, pe hub n am mai vazut o, pe mess tot mai sporadic, pana n a mai aparut nici acolo. De curand am regasit o pe facebook, am inteles si de ce a disparut..Ana s a casatorit :) Are un copil de cateva luni, un sot, o casnicie fericita, am reusit sa schimb cateva vorbe cu ea, mi a zis ca nici n am idee cat regreta anii aia pierduti aiurea..Nu i am dat add niciodata, probabil n o sa i dau nici acum, suntem in lumi diferite, suntem caractere diferite, ea a stiut cum sa obtina ce vrea de la viata, in timp ce eu doar stiu ce vreau, sau asa cred, ca stiu..De multe ori mi se face dor de ea, si nu numai de ea, de multe alte suflete frumoase care nu mi mai sunt asa aproape, din motive diferite, dar nu le caut, sunt capitole incheiate din viata mea. Si gresesc cand gandesc asa..