duminică, 27 aprilie 2014

Hristos a inviat! How about no? :)

Anu` asta, imediat dupa Paste mi am propus sa fac un mini test pe oamenii care mi ies in cale, si crede ma ca mi ies destui in fiecare zi, din mai toate paturile sociale. E bine stiut ca pana la Inaltare, se spune clar si raspicat `Hristos a inviat` ca si forma de salut, si se raspunde invariabil cu `Adevarat a inviat`, cine stie cu ce se schimba placa la Inaltare primeste o cafea de la mine. :)) Eu nu prea s dus la biserica, in sensul ca n am mai fost de ani buni, da` asta nu ma impiedica sa stiu anumite chitibusuri demne de un cetatean botezat in rit ortodox. Si ce mi am zis, ce ar fi sa salut pe fiecare oricum, numai cu Hristos a inviat nu, doar doar mi o spune si mie cineva: Hristos a inviat se zice, bai, paganule! Ei as, ti ai gasit! :D A trecut ziua de miercuri, a trecut si cea de joi, abia vineri am intalnit o doamna, de conditie medie, exact la care ma asteptam mai putin, careia i am zis `Neata` ca de obicei, si care mi a raspuns cu ` Hristos a inviat!`. Fara rautate, cu obisnuinta omului care mai da si pe la biserica, care poate a luat si lumina, a tinut si post, sau care pur si simplu face ce face popa, nu ce spune el. :D Am zambit, i am raspuns cu `Adevarat a inviat`, si am intrerupt testul. Mission accomplished.

vineri, 25 aprilie 2014

Am fost la Billa..

Incepand cu 17 aprilie 2014, trustul REWE GROUP s a extins in Focsani prin inca un punct de lucru, primul magazin Billa din Vrancea. Cu cateva zile inainte, colega mea Silvia a scris un articol pe tema asta, scurt, la obiect, Billa vine si in Focsani, alte locuri de munca, o alta locatie buna pentru cumparaturi, toate bune si frumoase, pana a postat un link catre articol pe facebook. Acolo a inceput distractia, au curs zeci de comentarii care dadeau cu Billa de pamant initial, apoi cu toate supermarketurile in general. Carevasazica, zice unu`, la Billa salariile sunt uber mici, produsele lor marca proprie Clever sunt de calitate indoielnica, salariile sunt foarte mici, prospetimea nu e prospetime, galbenul nu e galben, ura si furie pe orice. A urmat o alta lady care a inceput sa generalizeze, despre mirajul supermarketului de cartier, despre teoria conspiratiei, despre cum ar fi mai bine sa se redeschida ISEH ul in Focsani, sau fabrica de filatura, chestii total pe langa topic. Eu am incercat sa i pun la punct, Silvia m a rugat in private sa le vorbesc mai frumos pentru ca se poate interpreta ca vorbesc in numele echipei ZDV [ departe de mine gandul asta ]. Oare daca Billa are un PR, PR care o data deschis un punct de lucru nou, sapa dupa articole in offline si pe online, si vede un articol bun dar niste comentarii care l denigreaza, aprobate de moderator, va fi de acord cu o colaborare pe viitor? Eu cred ca nu. :D Am ales sa mi sterg comentariile si sa ma retrag din discutie, si sa nu ma mai amestec cu o alta ocazie.
Revenind, am intrat prima data in a treia zi de Paste, n am fost in prima zi ca se calcau oamenii pe picioare pe acolo si n avea rost, surprinzator pentru mine, si in a treia zi era destul de aglomerat..Am intrat o data, am asteptat minute bunicele la coada la casa [ Billa are o politica gen Kaufland, care ti ofera un voucher de 5 lei daca astepti mai mult de 5 minute la casa, in cazul meu n a durat atat, cred ], sau asa mi s a parut mie, dar n am zis nimic, au doar 3 case, spatiul e micut, era si sarbatoare, fie! :) M am intors peste o ora si un pic sa mai cumpar cate ceva, nu mai era asa aglomerat, si am putut o sa observ mai bine una, alta. Well, stupoare! e un magazin ca oricare altul, nici prea scump, nici prea ieftin, destul de diversificat, destul de aerisit, am gasit ce am cautat fara sa intreb pe cineva ca in Carrefour gen. Din produsele lor marca proprie, n am cumparat decat un set de pahare de unica folosinta, atat mi a trebuit, si doar asa aveau, Clever, set de 50 de pahare pe care am `spart` incredibila suma de 3 ron! Deci scumpeala mare dom`le cu produsele alea marca proprie..Acum mna, din punctul meu de vedere in retail nu exista coincidente, si nu exista prea scump sau prea ieftin, exista imi foloseste, nu mi foloseste, si vulpea care n ajunge la struguri spune ca sunt acri! :)
Pe mine m au castigat cu raionul lor de patiserie din care am incercat tot ce am gasit, croissante cu unt, croissante cu cascaval, chifle, painica rustica etc toate proaspete, toate la pret destul de mic. Sunt pe stilul celor de la Lidl, diferenta e ca la Lidl nu s intotdeauna asa proaspete ca aici. Casierele au fost foarte amabile, si am nimerit 3 ture diferite, in ciuda salariului ala de 600 de ron de care vorbeste lumea n targ, spre deosebire de moaca acra a unora din Zanfir sau din Paco, care ti aduc aminte de babele alea invechite si vesnic posomorate de parca le a luat foc casa de la Enet, Electrica sau Posta Romana.
Un minus are si Billa, ca doar nu era sa fie toate roz: o sacosa de talie medie costa 0.89 ron, destul de multicel, adica nu zic sa fie gratis cum erau la Ral la inaugurare, de si le asezau romanii pe culori, cantitati, categorii, dar parca nici aproape 1 leu nu merita. Dar pana la urma stim cu totii, o sacosa intr un supermarket e ca o toaleta publica, daca ai nevoie de ea, platesti oricat. :)) Una peste alta, bun venit Billa si la noi, aveam nevoie de tine! [ unii dintre noi ]

marți, 15 aprilie 2014

Cele 2 privighetori..;))

Iar nu stiu de unde sa incep si cu ce sa termin.. :)) Ei bine, azi dimineata citesc pe facebook un mesaj de la Madalina Mocanu, in care pe scurt ma invita sa vin la o piesa de teatru, jucata de ea si alti colegi din Trupa de teatru CNU, numele piesei aduce si titlul postarii mele. Ma rog, mesajul ei a sunat altfel, nu l reproduc ca ma strange de gat. I am zis ca daca nu e foarte aglomerat si am timp, o sa ajung. Era cat pe aci sa nu pot ajunge, si tare rau mi ar fi parut. Deci piesa a fost..nu gasesc cuvinte! Bestiala, geniala! O recomand cu caldura oricui, intrarea a fost gratuita, nu inteleg de ce, piesa se poate bate cot la cot cu una jucata de actori profesionisti. Piesa are de toate, umor, replici foarte bune si la obiect, nu e foarte lunga, e intensa, n ai timp sa te plictisesti. Sa nu mai zic ca e jucata de elevi de liceu, care stau cum stau cu timpul liber, deci cat de mult au putut repeta? N am idee cat a contribuit domnul Sorin la asta, cert e ca s niste copii foarte talentati, care pun suflet in ce fac, aici se vede cel mai bine, cand piesa nu costa banuti, desi daca ma intrebi pe mine, meritau sa facem o cheta la final, sau sa `cumparam` cate un bilet simbolic. :) Poate ca niciunul din ei n o sa imbratiseze cariera asta pe viitor, poate nu i o meserie din care sa te poti intretine decent, si timpul nu ti permite intotdeauna sa mergi cot la cot cu jobul, familia si hobbyul asta, dar ar fi pacat, mare pacat. Nu ma pricep eu foarte bine la asta, e abia a treia piesa pe care o vad, dar zic ca e suficient incat sa i pot aprecia asa cum merita.Spre rusinea mea, ma asteptam sa fie mai slab pregatiti, sa fie niste copii care incearca sa arate ca si ei pot face asta, dar vai, cat de tare m am inselat! Acum sa trec putin in catastif si partile mai putin roz ale unei piese cu intrare gratuita. Piesa a tinut aproape o ora, timp in care se auzeau si alte voci in afara de ale actorilor, si nu e firesc sa fie asa, timp in care au sunat vreo 5 telefoane mobile [ pana si pe mine m a dus mintea sa mi l pun pe vibratii ], nici asta nu i firesc sa se intample, s a vazut ca n a fost un public educat pentru asa ceva, sau nu in totalitate. Plus ca piesa a fost impartita in mai multe acte, eu am vazut la celelalte doua, ca dupa fiecare act se sting luminile, si tot publicul aplauda. Nu si de data asta, s au stins luminile, s a facut liniste, si liniste a ramas. De 4-5 ori..In schimb aplauzele de la final parca au spalat toate pacatele, nu stiu daca din complezenta au facut o, sau ca si mie le a placut foarte mult, dar au facut o, s au ridicat in doua picioare si au aplaudat prelung. As vrea sa stiu ce a fost in sufletele copiilor in momentele alea, as vrea sa aiba parte mai des de asa ceva, as vrea sa revad piesa, sau alte piese ale lor. Si da, as vrea sa i vad jucand in piese platite, daca nu pe toti, macar pe o parte din ei. Insa mi e teama ca o data absolvit colegiul, drumurile lor se vor imparti, si in urma o sa ramana doar niste poze, niste inregistrari, niste amintiri frumoase si cu putin noroc niste prietenii foarte stranse. Pacat, mare pacat, dar asta i cursul vietii si noi suntem prea mici sa schimbam ceva. #zic

luni, 14 aprilie 2014

Loredana, portofelul cu mia de lei si ardelenii..:)

Daca tot a pomenit Cristian ceva despre asta pe facebook, hai sa fac si eu o postare, asa de al naibii si de ambitios! :D
Well, s a intamplat acum 3-4 zile, o fatuca, pe numele ei Loredana, in varsta de 20 de anisori, de etnie rroma [ stiu, detalii, detalii ], a gasit un portofel cu carduri, acte, chestii, intre chestii si suma de 1000 de lei. L a returnat proprietarei de drept, care a recompensat o cu suma de 15 lei. Povestea a ajuns pe stirileprotv.ro, in ziare, pe facebook, manie si furie pe orice, revolta, revolutie, umilinta, sfidare, jignire! 15 lei ma, 15 lei?! Mii de comentarii, hua! mai bine nu i mai dadea, asa e la noi in tara, zgarcita, kitrosenie, nesimtita etc etc Romanesc, autentic, ca la noi..Dar oare noi stim situatia femeii aleia? Stim de ce avea 1000 de lei in portofel? Daca avea nevoie de ei, daca ii prisoseau, daca erau ultimii bani, daca erau bani luati cu imprumut, bani castigati prin munca timp de o luna de zile, bani stransi din pensia pe doua luni. Nu, nu stim, dar e usor sa judecam si sa aruncam cu pietre. Ce trebuia sa fi facut? De bucurie ca i are inapoi, sa i fi dat jumatate din ei? sa i fi lasat pe toti cadou de iepuras? Hai sa fim seriosi, multi din noi nu i am fi dat nici cei 15 lei, desi poate ne am fi permis. Pe alta parte, Loricica cu pricina, are 20 de ani si are deja in custodie 2 copii [ ! ], locuieste cu ei, cu parintii si cu fratii ei in comuna Berca, judetul Buzau..Tatal copiilor nu e cu ei, de ce? tot ea ne spune, n a ascultat de parinti la timp, si uite asa a ramas cu doi copii de crescut. Pai, bai Loricica, uite de aia n are coada urs! Tu nu esti un caz social, esti genul ala de femeie care si merita soarta, daca ai fi fost doar o fata saraca din Buzau, ma indoiesc ca n ai fi reusit sa ti gasesti un job decent, cat de amarat ar fi fost el, sa te poti intretine macar pe tine, nu si pe ai tai. Dar asa e cand iti place viata mai mult decat trebuie, si cand parintii te invata de bine, si tu faci tot cum te taie capu`..Zice se ca cei de la Europa Fm au ramas profund impresionati, si o sa i ofere timp de 10 luni echivalentul sumei din portofel, cei de la Protv au si ei datele de contact pe site, si uite asa n o sa i mai arda Loredanei de munca in urmatoarele luni..Daca i vorba de asa, poate gasesc si eu un portofel zilele astea, sa ma duc cu el la militie, sa ma vad si eu la teve, sa spun si eu ca n am de nici unele acasa, poate ma scot altii din saracie. Pot sa muncesc, fac asta de cativa ani, dar vezi tu, viata e greu, o mana spala pe alta si nu toate mustele fac miere. #zic Hai, peace! :D

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Memories..:}

A trecut aproape un an de cand n am mai scris ceva aici, si au trecut multe zile de cand vreau sa scriu despre ea, tipa la care ma gandesc si acum uneori, care a lasat urme pe care nu le a lasat nimeni pana anul asta..Dintotdeauna am avut o atractie fata de fetele al caror nume incepe si inevitabil se termina in litera A. :) Alina, Andreea, Alexandra, Aura, si cea despre care vreau sa scriu, Ana Maria..
A inceput dintr o joaca, intr un private de pe un hub, era genul ala greu de abordat, care niciodata n avea timp, care nu vroia sa ti lase id ul, nu vroia sa o intrebi ce face, daca e ok, daca nu e, daca are 19 ani sau 55, niciun detaliu despre ea. Mi am pus in cap sa incerc sa ma apropii, si sa i castig increderea [ de cate ori am incercat sa dezbrac o femeie, nu neaparat de haine, am reusit ], culmea, incet incet a inceput sa nu mai fie asa reticenta, sa mi raspunda la intrebari, sa puna unele intrebari, insa si a pastrat obiceiul de a nu ma aborda ea prima niciodata, mai tarziu aveam sa inteleg eu si de ce. Dar atunci aveam ochelari de cal, eram multumit ca mi acorda atentie, deh, copil slab de inger. :) Si asa am aflat ca e din Ploiesti, ca studiaza in Bucuresti, ca locuieste in camin, am retinut doar ca in Belvedere, plus alte detalii pe care le am pus eu cap la cap, ca lucreaza la o firma de asigurari, ca nu vrea o relatie stabila si ca vrea sa mai copilareasca..etc Ma obisnuisem cu ea, vorbeam zilnic, abia asteptam sa o vad on, nu mi dau seama daca era reciproc macar pe jumatate, da` nici ei nu parea sa i displaca asta, nu parea ca mi raspunde doar de dragul de a o face. A inceput sa mi povestesca chestii de zi cu zi, sa ma tachineze, sa se joace cu vorbele, cu sentimentele, cu mine in general. Am intrat in jocul ei, eram curios sa vad ce iese din asta. Avea un obicei care nu mi a placut la inceput, dar n am insistat: nu vorbeam la telefon, nu i placea..ne scriam sms uri cat cuprinde, dar la telefon am vorbit doar de doua ori, si atunci foarte pe scurt. Intr o zi mi a trimis un sms care suna cam asa: iti multumesc ca mi suporti toate toanele si ca mi esti alaturi in fiecare zi. Atunci parca am realizat si eu ca i tolerasem destule, si ca indiferent de cum imi vorbea, ramaneam acolo, ce sa mai, era clar, eram cum ar zice Alina acum `pe love`. :) Luasem in calcul sa ma duc la ea intr un weekend, urmau o gramada de peripetii, sa ma duc, sa intru cumva in curte, sa intru in camera pe geam, la intrare era paza, caminul era exclusiv pentru fete..Numai bine ca in weekendul ala n a mai plecat colega ei, si a ramas pe `vreodata`, am crezut ca n o sa mai am ocazia sa o vad, dar karma si a facut treaba, si aveam o sa o am mai curand decat ma asteptam ..Era o dupa amiaza de vineri, stiam ca ramasese in camera sa invete pentru ceva examene..M am gandit ca de asta nu e pe net, dar i am scris un mesaj totusi. Nu era asta, n avea conexiune, implicit n avea de pe ce sa invete, chestiile pentru examene erau pe mail..Mi am zis sa mi incerc norocul, si am intrebat o: de ce nu vii la o cafea in Focsani? :) Surprinzator pentru mine, n a zis nu, m a intrebat: vrei tu sa vin? N am riscat sa intreb `tu nu vrei?`, am raspuns sec, da, vreau! Si atunci m a surprins a cine mai stie cata oara, mi a spus: ok, vin maine dimineata..Dupa cum o cunosteam eu, sau ma rog, credeam ca o cunosc, ma asteptam sa fie o glumita..Dimineata, pe la 07, am crezut ca am avut dreptate..primesc sms de la ea: Am pierdut trenul, nu mai pot veni, imi pare rau..Parca mi daduse cu o caramida n cap, desi nu mi promisese nimic, i am scris ca e ok, nu i nimic, intr o alta zi..M a mai lasat cateva minute si mi a scris ca a glumit, a plecat de o ora, mai are putin si ajunge..Abia m am abtinut sa nu scap o injuratura, dar ii stiam stilul, stiam ca i place sa ma tachineze, asa ca am rugat o sa ma anunte cand mai are putine minute si ajunge. Plec spre gara, vad ca trenul cu care venea are ceva minute intarziere, nici nu mai conta, stiam ca e in el, ca din clipa in clipa o sa o pot strange n brate in sfarsit, visasem cateva luni la ziua aia..Ma suna, imi spune ca a ajuns, ca a coborat, eu eram pe peron si nu venise niciun tren de cateva minute..Coborase in Ramnicul Sarat, din graba. :) Si uite asa trenul cu pricina a ajuns fara ea, ea a venit cu urmatorul, dupa aproape o ora. Nu ca ar fi contat, puteam sa astept acolo si toata ziua, numai sa fi venit. In final a ajuns, era exact cum ma asteptam, bruneta, ochi caprui, nu foarte inalta, cu o urma de sictir bucurestean, un accent apropiat de al meu, ce sa mai, era perfecta! Mi a spus ca nu ramane foarte mult, ca vrea sa se intoarca in Bucuresti in seara aia, ca i a promis colegei ca ies in club, pana mea, desi mi a parut rau, n am obiectat, stiam ca nu prea are unde sa ramana peste noapte. A ramas 5 ore si ceva, au fost poate cele mai frumoase ore din viata mea..Am facut tot ce am putut sa nu gafez, sa n o supar, sa n o dezamagesc, si chiar credeam ca am reusit. S a simtit in largul ei tot timpul, am vorbit verzi si uscate, ne am apropiat cat de mult am putut, nefiind in intimitatea de acasa, dar inevitabil a venit ora la care trebuia sa plece. Am ajuns cu 10-15 minute inainte pe peron, minute in care parca ceva s a rupt, ea nu zicea nimic, eu nu stiam ce sa spun..Am intrebat o daca o sa o mai vad, mi a raspuns in stilul ei carcateristic: Poate..Trenul ei a venit, da sa plece, si mi spune` Pa..`, zic: Pa? atat?! Atat i a trebuit..s a intors si m a sarutat de mi a amestecat ideile. :)) Insa, am stiut ca o sa urce, o sa plece, si o sa fie ultima data cand ne vedem, poate si ultima data cand vorbim..Pentru ca s destul de orgolios din fire, n am cautat o aproape toata ziua, am sunat o seara, mi a raspuns, am simtit ca era mai rece, era o schimbare fata de ce vazusem eu cu cateva ore in urma, mi am zis ca mi se pare, era la metrou, urma sa se vada cu tipa cu pricina, sa mearga n club. I am urat si eu un have fun din varful buzelor si am lasat o ca pe ea. O zi, doua, trei, stiam ca are examenele, ca e prinsa cu jobul, dar ceva se schimbase intre noi, nu mi dadeam seama ce, da` stiu ca durea al naibii. De atunci nu mi a mai raspuns la telefon, am incercat de n ori, am insistat, pana intr o zi in care am inteles si m am oprit. Trecerea de la determinare la disperare se face foarte repede, si eu nu mai eram determinat, eram disperat, vroiam sa ma duc sa o caut, vroiam sa inteleg de ce. Si mi am adus aminte de vorbele ei, de faptul ca nu vrea sa se implice, de teama de distanta, teama de sentimente, teama de ea. Da, uneori ne e frica de noi insine, ne e frica nu facem rau cuiva care n are nicio vina. N am mai cautat o, pe hub n am mai vazut o, pe mess tot mai sporadic, pana n a mai aparut nici acolo. De curand am regasit o pe facebook, am inteles si de ce a disparut..Ana s a casatorit :) Are un copil de cateva luni, un sot, o casnicie fericita, am reusit sa schimb cateva vorbe cu ea, mi a zis ca nici n am idee cat regreta anii aia pierduti aiurea..Nu i am dat add niciodata, probabil n o sa i dau nici acum, suntem in lumi diferite, suntem caractere diferite, ea a stiut cum sa obtina ce vrea de la viata, in timp ce eu doar stiu ce vreau, sau asa cred, ca stiu..De multe ori mi se face dor de ea, si nu numai de ea, de multe alte suflete frumoase care nu mi mai sunt asa aproape, din motive diferite, dar nu le caut, sunt capitole incheiate din viata mea. Si gresesc cand gandesc asa..