Cele 2 privighetori..;))

Iar nu stiu de unde sa incep si cu ce sa termin.. :)) Ei bine, azi dimineata citesc pe facebook un mesaj de la Madalina Mocanu, in care pe scurt ma invita sa vin la o piesa de teatru, jucata de ea si alti colegi din Trupa de teatru CNU, numele piesei aduce si titlul postarii mele. Ma rog, mesajul ei a sunat altfel, nu l reproduc ca ma strange de gat. I am zis ca daca nu e foarte aglomerat si am timp, o sa ajung. Era cat pe aci sa nu pot ajunge, si tare rau mi ar fi parut. Deci piesa a fost..nu gasesc cuvinte! Bestiala, geniala! O recomand cu caldura oricui, intrarea a fost gratuita, nu inteleg de ce, piesa se poate bate cot la cot cu una jucata de actori profesionisti. Piesa are de toate, umor, replici foarte bune si la obiect, nu e foarte lunga, e intensa, n ai timp sa te plictisesti. Sa nu mai zic ca e jucata de elevi de liceu, care stau cum stau cu timpul liber, deci cat de mult au putut repeta? N am idee cat a contribuit domnul Sorin la asta, cert e ca s niste copii foarte talentati, care pun suflet in ce fac, aici se vede cel mai bine, cand piesa nu costa banuti, desi daca ma intrebi pe mine, meritau sa facem o cheta la final, sau sa `cumparam` cate un bilet simbolic. :) Poate ca niciunul din ei n o sa imbratiseze cariera asta pe viitor, poate nu i o meserie din care sa te poti intretine decent, si timpul nu ti permite intotdeauna sa mergi cot la cot cu jobul, familia si hobbyul asta, dar ar fi pacat, mare pacat. Nu ma pricep eu foarte bine la asta, e abia a treia piesa pe care o vad, dar zic ca e suficient incat sa i pot aprecia asa cum merita.Spre rusinea mea, ma asteptam sa fie mai slab pregatiti, sa fie niste copii care incearca sa arate ca si ei pot face asta, dar vai, cat de tare m am inselat! Acum sa trec putin in catastif si partile mai putin roz ale unei piese cu intrare gratuita. Piesa a tinut aproape o ora, timp in care se auzeau si alte voci in afara de ale actorilor, si nu e firesc sa fie asa, timp in care au sunat vreo 5 telefoane mobile [ pana si pe mine m a dus mintea sa mi l pun pe vibratii ], nici asta nu i firesc sa se intample, s a vazut ca n a fost un public educat pentru asa ceva, sau nu in totalitate. Plus ca piesa a fost impartita in mai multe acte, eu am vazut la celelalte doua, ca dupa fiecare act se sting luminile, si tot publicul aplauda. Nu si de data asta, s au stins luminile, s a facut liniste, si liniste a ramas. De 4-5 ori..In schimb aplauzele de la final parca au spalat toate pacatele, nu stiu daca din complezenta au facut o, sau ca si mie le a placut foarte mult, dar au facut o, s au ridicat in doua picioare si au aplaudat prelung. As vrea sa stiu ce a fost in sufletele copiilor in momentele alea, as vrea sa aiba parte mai des de asa ceva, as vrea sa revad piesa, sau alte piese ale lor. Si da, as vrea sa i vad jucand in piese platite, daca nu pe toti, macar pe o parte din ei. Insa mi e teama ca o data absolvit colegiul, drumurile lor se vor imparti, si in urma o sa ramana doar niste poze, niste inregistrari, niste amintiri frumoase si cu putin noroc niste prietenii foarte stranse. Pacat, mare pacat, dar asta i cursul vietii si noi suntem prea mici sa schimbam ceva. #zic