Cele 2 privighetori..;))

Iar nu stiu de unde sa incep si cu ce sa termin.. :)) Ei bine, azi dimineata citesc pe facebook un mesaj de la Madalina Mocanu, in care pe scurt ma invita sa vin la o piesa de teatru, jucata de ea si alti colegi din Trupa de teatru CNU, numele piesei aduce si titlul postarii mele. Ma rog, mesajul ei a sunat altfel, nu l reproduc ca ma strange de gat. I am zis ca daca nu e foarte aglomerat si am timp, o sa ajung. Era cat pe aci sa nu pot ajunge, si tare rau mi ar fi parut. Deci piesa a fost..nu gasesc cuvinte! Bestiala, geniala! O recomand cu caldura oricui, intrarea a fost gratuita, nu inteleg de ce, piesa se poate bate cot la cot cu una jucata de actori profesionisti. Piesa are de toate, umor, replici foarte bune si la obiect, nu e foarte lunga, e intensa, n ai timp sa te plictisesti. Sa nu mai zic ca e jucata de elevi de liceu, care stau cum stau cu timpul liber, deci cat de mult au putut repeta? N am idee cat a contribuit domnul Sorin la asta, cert e ca s niste copii foarte talentati, care pun suflet in ce fac, aici se vede cel mai bine, cand piesa nu costa banuti, desi daca ma intrebi pe mine, meritau sa facem o cheta la final, sau sa `cumparam` cate un bilet simbolic. :) Poate ca niciunul din ei n o sa imbratiseze cariera asta pe viitor, poate nu i o meserie din care sa te poti intretine decent, si timpul nu ti permite intotdeauna sa mergi cot la cot cu jobul, familia si hobbyul asta, dar ar fi pacat, mare pacat. Nu ma pricep eu foarte bine la asta, e abia a treia piesa pe care o vad, dar zic ca e suficient incat sa i pot aprecia asa cum merita.Spre rusinea mea, ma asteptam sa fie mai slab pregatiti, sa fie niste copii care incearca sa arate ca si ei pot face asta, dar vai, cat de tare m am inselat! Acum sa trec putin in catastif si partile mai putin roz ale unei piese cu intrare gratuita. Piesa a tinut aproape o ora, timp in care se auzeau si alte voci in afara de ale actorilor, si nu e firesc sa fie asa, timp in care au sunat vreo 5 telefoane mobile [ pana si pe mine m a dus mintea sa mi l pun pe vibratii ], nici asta nu i firesc sa se intample, s a vazut ca n a fost un public educat pentru asa ceva, sau nu in totalitate. Plus ca piesa a fost impartita in mai multe acte, eu am vazut la celelalte doua, ca dupa fiecare act se sting luminile, si tot publicul aplauda. Nu si de data asta, s au stins luminile, s a facut liniste, si liniste a ramas. De 4-5 ori..In schimb aplauzele de la final parca au spalat toate pacatele, nu stiu daca din complezenta au facut o, sau ca si mie le a placut foarte mult, dar au facut o, s au ridicat in doua picioare si au aplaudat prelung. As vrea sa stiu ce a fost in sufletele copiilor in momentele alea, as vrea sa aiba parte mai des de asa ceva, as vrea sa revad piesa, sau alte piese ale lor. Si da, as vrea sa i vad jucand in piese platite, daca nu pe toti, macar pe o parte din ei. Insa mi e teama ca o data absolvit colegiul, drumurile lor se vor imparti, si in urma o sa ramana doar niste poze, niste inregistrari, niste amintiri frumoase si cu putin noroc niste prietenii foarte stranse. Pacat, mare pacat, dar asta i cursul vietii si noi suntem prea mici sa schimbam ceva. #zic

Loredana, portofelul cu mia de lei si ardelenii..:)

Daca tot a pomenit Cristian ceva despre asta pe facebook, hai sa fac si eu o postare, asa de al naibii si de ambitios! :D
Well, s a intamplat acum 3-4 zile, o fatuca, pe numele ei Loredana, in varsta de 20 de anisori, de etnie rroma [ stiu, detalii, detalii ], a gasit un portofel cu carduri, acte, chestii, intre chestii si suma de 1000 de lei. L a returnat proprietarei de drept, care a recompensat o cu suma de 15 lei. Povestea a ajuns pe stirileprotv.ro, in ziare, pe facebook, manie si furie pe orice, revolta, revolutie, umilinta, sfidare, jignire! 15 lei ma, 15 lei?! Mii de comentarii, hua! mai bine nu i mai dadea, asa e la noi in tara, zgarcita, kitrosenie, nesimtita etc etc Romanesc, autentic, ca la noi..Dar oare noi stim situatia femeii aleia? Stim de ce avea 1000 de lei in portofel? Daca avea nevoie de ei, daca ii prisoseau, daca erau ultimii bani, daca erau bani luati cu imprumut, bani castigati prin munca timp de o luna de zile, bani stransi din pensia pe doua luni. Nu, nu stim, dar e usor sa judecam si sa aruncam cu pietre. Ce trebuia sa fi facut? De bucurie ca i are inapoi, sa i fi dat jumatate din ei? sa i fi lasat pe toti cadou de iepuras? Hai sa fim seriosi, multi din noi nu i am fi dat nici cei 15 lei, desi poate ne am fi permis. Pe alta parte, Loricica cu pricina, are 20 de ani si are deja in custodie 2 copii [ ! ], locuieste cu ei, cu parintii si cu fratii ei in comuna Berca, judetul Buzau..Tatal copiilor nu e cu ei, de ce? tot ea ne spune, n a ascultat de parinti la timp, si uite asa a ramas cu doi copii de crescut. Pai, bai Loricica, uite de aia n are coada urs! Tu nu esti un caz social, esti genul ala de femeie care si merita soarta, daca ai fi fost doar o fata saraca din Buzau, ma indoiesc ca n ai fi reusit sa ti gasesti un job decent, cat de amarat ar fi fost el, sa te poti intretine macar pe tine, nu si pe ai tai. Dar asa e cand iti place viata mai mult decat trebuie, si cand parintii te invata de bine, si tu faci tot cum te taie capu`..Zice se ca cei de la Europa Fm au ramas profund impresionati, si o sa i ofere timp de 10 luni echivalentul sumei din portofel, cei de la Protv au si ei datele de contact pe site, si uite asa n o sa i mai arda Loredanei de munca in urmatoarele luni..Daca i vorba de asa, poate gasesc si eu un portofel zilele astea, sa ma duc cu el la militie, sa ma vad si eu la teve, sa spun si eu ca n am de nici unele acasa, poate ma scot altii din saracie. Pot sa muncesc, fac asta de cativa ani, dar vezi tu, viata e greu, o mana spala pe alta si nu toate mustele fac miere. #zic Hai, peace! :D

Memories..:}

A trecut aproape un an de cand n am mai scris ceva aici, si au trecut multe zile de cand vreau sa scriu despre ea, tipa la care ma gandesc si acum uneori, care a lasat urme pe care nu le a lasat nimeni pana anul asta..Dintotdeauna am avut o atractie fata de fetele al caror nume incepe si inevitabil se termina in litera A. :) Alina, Andreea, Alexandra, Aura, si cea despre care vreau sa scriu, Ana Maria..
A inceput dintr o joaca, intr un private de pe un hub, era genul ala greu de abordat, care niciodata n avea timp, care nu vroia sa ti lase id ul, nu vroia sa o intrebi ce face, daca e ok, daca nu e, daca are 19 ani sau 55, niciun detaliu despre ea. Mi am pus in cap sa incerc sa ma apropii, si sa i castig increderea [ de cate ori am incercat sa dezbrac o femeie, nu neaparat de haine, am reusit ], culmea, incet incet a inceput sa nu mai fie asa reticenta, sa mi raspunda la intrebari, sa puna unele intrebari, insa si a pastrat obiceiul de a nu ma aborda ea prima niciodata, mai tarziu aveam sa inteleg eu si de ce. Dar atunci aveam ochelari de cal, eram multumit ca mi acorda atentie, deh, copil slab de inger. :) Si asa am aflat ca e din Ploiesti, ca studiaza in Bucuresti, ca locuieste in camin, am retinut doar ca in Belvedere, plus alte detalii pe care le am pus eu cap la cap, ca lucreaza la o firma de asigurari, ca nu vrea o relatie stabila si ca vrea sa mai copilareasca..etc Ma obisnuisem cu ea, vorbeam zilnic, abia asteptam sa o vad on, nu mi dau seama daca era reciproc macar pe jumatate, da` nici ei nu parea sa i displaca asta, nu parea ca mi raspunde doar de dragul de a o face. A inceput sa mi povestesca chestii de zi cu zi, sa ma tachineze, sa se joace cu vorbele, cu sentimentele, cu mine in general. Am intrat in jocul ei, eram curios sa vad ce iese din asta. Avea un obicei care nu mi a placut la inceput, dar n am insistat: nu vorbeam la telefon, nu i placea..ne scriam sms uri cat cuprinde, dar la telefon am vorbit doar de doua ori, si atunci foarte pe scurt. Intr o zi mi a trimis un sms care suna cam asa: iti multumesc ca mi suporti toate toanele si ca mi esti alaturi in fiecare zi. Atunci parca am realizat si eu ca i tolerasem destule, si ca indiferent de cum imi vorbea, ramaneam acolo, ce sa mai, era clar, eram cum ar zice Alina acum `pe love`. :) Luasem in calcul sa ma duc la ea intr un weekend, urmau o gramada de peripetii, sa ma duc, sa intru cumva in curte, sa intru in camera pe geam, la intrare era paza, caminul era exclusiv pentru fete..Numai bine ca in weekendul ala n a mai plecat colega ei, si a ramas pe `vreodata`, am crezut ca n o sa mai am ocazia sa o vad, dar karma si a facut treaba, si aveam o sa o am mai curand decat ma asteptam ..Era o dupa amiaza de vineri, stiam ca ramasese in camera sa invete pentru ceva examene..M am gandit ca de asta nu e pe net, dar i am scris un mesaj totusi. Nu era asta, n avea conexiune, implicit n avea de pe ce sa invete, chestiile pentru examene erau pe mail..Mi am zis sa mi incerc norocul, si am intrebat o: de ce nu vii la o cafea in Focsani? :) Surprinzator pentru mine, n a zis nu, m a intrebat: vrei tu sa vin? N am riscat sa intreb `tu nu vrei?`, am raspuns sec, da, vreau! Si atunci m a surprins a cine mai stie cata oara, mi a spus: ok, vin maine dimineata..Dupa cum o cunosteam eu, sau ma rog, credeam ca o cunosc, ma asteptam sa fie o glumita..Dimineata, pe la 07, am crezut ca am avut dreptate..primesc sms de la ea: Am pierdut trenul, nu mai pot veni, imi pare rau..Parca mi daduse cu o caramida n cap, desi nu mi promisese nimic, i am scris ca e ok, nu i nimic, intr o alta zi..M a mai lasat cateva minute si mi a scris ca a glumit, a plecat de o ora, mai are putin si ajunge..Abia m am abtinut sa nu scap o injuratura, dar ii stiam stilul, stiam ca i place sa ma tachineze, asa ca am rugat o sa ma anunte cand mai are putine minute si ajunge. Plec spre gara, vad ca trenul cu care venea are ceva minute intarziere, nici nu mai conta, stiam ca e in el, ca din clipa in clipa o sa o pot strange n brate in sfarsit, visasem cateva luni la ziua aia..Ma suna, imi spune ca a ajuns, ca a coborat, eu eram pe peron si nu venise niciun tren de cateva minute..Coborase in Ramnicul Sarat, din graba. :) Si uite asa trenul cu pricina a ajuns fara ea, ea a venit cu urmatorul, dupa aproape o ora. Nu ca ar fi contat, puteam sa astept acolo si toata ziua, numai sa fi venit. In final a ajuns, era exact cum ma asteptam, bruneta, ochi caprui, nu foarte inalta, cu o urma de sictir bucurestean, un accent apropiat de al meu, ce sa mai, era perfecta! Mi a spus ca nu ramane foarte mult, ca vrea sa se intoarca in Bucuresti in seara aia, ca i a promis colegei ca ies in club, pana mea, desi mi a parut rau, n am obiectat, stiam ca nu prea are unde sa ramana peste noapte. A ramas 5 ore si ceva, au fost poate cele mai frumoase ore din viata mea..Am facut tot ce am putut sa nu gafez, sa n o supar, sa n o dezamagesc, si chiar credeam ca am reusit. S a simtit in largul ei tot timpul, am vorbit verzi si uscate, ne am apropiat cat de mult am putut, nefiind in intimitatea de acasa, dar inevitabil a venit ora la care trebuia sa plece. Am ajuns cu 10-15 minute inainte pe peron, minute in care parca ceva s a rupt, ea nu zicea nimic, eu nu stiam ce sa spun..Am intrebat o daca o sa o mai vad, mi a raspuns in stilul ei carcateristic: Poate..Trenul ei a venit, da sa plece, si mi spune` Pa..`, zic: Pa? atat?! Atat i a trebuit..s a intors si m a sarutat de mi a amestecat ideile. :)) Insa, am stiut ca o sa urce, o sa plece, si o sa fie ultima data cand ne vedem, poate si ultima data cand vorbim..Pentru ca s destul de orgolios din fire, n am cautat o aproape toata ziua, am sunat o seara, mi a raspuns, am simtit ca era mai rece, era o schimbare fata de ce vazusem eu cu cateva ore in urma, mi am zis ca mi se pare, era la metrou, urma sa se vada cu tipa cu pricina, sa mearga n club. I am urat si eu un have fun din varful buzelor si am lasat o ca pe ea. O zi, doua, trei, stiam ca are examenele, ca e prinsa cu jobul, dar ceva se schimbase intre noi, nu mi dadeam seama ce, da` stiu ca durea al naibii. De atunci nu mi a mai raspuns la telefon, am incercat de n ori, am insistat, pana intr o zi in care am inteles si m am oprit. Trecerea de la determinare la disperare se face foarte repede, si eu nu mai eram determinat, eram disperat, vroiam sa ma duc sa o caut, vroiam sa inteleg de ce. Si mi am adus aminte de vorbele ei, de faptul ca nu vrea sa se implice, de teama de distanta, teama de sentimente, teama de ea. Da, uneori ne e frica de noi insine, ne e frica nu facem rau cuiva care n are nicio vina. N am mai cautat o, pe hub n am mai vazut o, pe mess tot mai sporadic, pana n a mai aparut nici acolo. De curand am regasit o pe facebook, am inteles si de ce a disparut..Ana s a casatorit :) Are un copil de cateva luni, un sot, o casnicie fericita, am reusit sa schimb cateva vorbe cu ea, mi a zis ca nici n am idee cat regreta anii aia pierduti aiurea..Nu i am dat add niciodata, probabil n o sa i dau nici acum, suntem in lumi diferite, suntem caractere diferite, ea a stiut cum sa obtina ce vrea de la viata, in timp ce eu doar stiu ce vreau, sau asa cred, ca stiu..De multe ori mi se face dor de ea, si nu numai de ea, de multe alte suflete frumoase care nu mi mai sunt asa aproape, din motive diferite, dar nu le caut, sunt capitole incheiate din viata mea. Si gresesc cand gandesc asa..

Sapte zile fara facebook?Challenge accepted, mission accomplished :D

Pentru multi dintre voi poate pare o banalitate, un lucru usor de realizat, sa ti impui sa nu intri o saptamana incheiata pe facebook, sa zici intr o dimineata `Basta ! ` Ei bine, va zic eu ca nu e simplu deloc, e exact cum spun unii fumatori `eu pot sa ma las de fumat cand vreau, numai ca nu vreau ! ` .J)

Zilele astea m am convins ca facebook nu mai e de mult doar o retea de socializare, e un mod de viata, e un rau necesar, e in sangele nostru langa globulele albe si globulele rosii.Daca  I se pare cuiva ca exagerez, il poftesc cu drag sa incerce asta, sapte zile de `abstinenta`, sa ne intelegem, poate ca oricine a a avut perioade mai lungi sau mai scurte in care din orice motiv n au intrat, dar situatia de acum e diferita, eu am avut tot timpul din lume, pe care insa l am folosit altfel. :D

Ce am facut zilele astea ?am iesit mai mult decat de obicei, am redescoperit adevaratul sens al telefonului mobil, si anume efectuat apeluri si trimis sms uri, multe sms uri, asa de bine l am descoperit ca am reusit sa le termin pe cele din abonament, si fara sa mi dau seama sa mai trimit vreo 40 pe langa. J)Evident, unor persoane cu care in mod normal `vorbeam` pe facebook.Am observat ca pe messenger nu mai sta aproape nimeni, cei care stau probabil il lasa uitat in bara, sau se folosesc de mail, altfel nu mi explic de ce ai mai sta on. Pe vremea mea, cand se spargea gasca, ultimele vorbe erau `vorbim pe mess`, de mult n am mai auzit asta, tot acum am inteles si de ce, toata lumea e pe facebook, fie pe pc, laptop, tableta de acasa, fie pe smartphone de oriunde in oras.Am ajuns sa facem orice pe facebook, aici citim stirile, aici ne spunem `morning`, aici share uim orice moment drag, orice schimbare din viata, toata lumea stie unde e toata lumea via check in, si in ultimul rand dar nu cel din urma, socializam, legam prietenii, antipatii, relatii, orice, avem di tati. :D

Ca de obicei am avut asteptari de la unii oameni cu care vorbesc aproape doar pe facebook, desi  o persoana draga mie[ nu dau nume, Stanica ] m a sfatuit sa nu mai am asteptari de la nimeni, pentru ca in spatele fiecarui zambet se ascunde un interes. Numarul meu de telefon a fost pe wall tot timpul, tocmai pentru ca vroiam sa fac testul asta, o parte l a trecut, unele persoane au vazut si dincolo de online, altele au fost gen ` Meh, vestile rele circula repede, sigur n a patit nimic..`

Concluzia ? Rau cu rau, dar mai rau e fara rau ! Facebook ca si internetul  are partile lui bune si partile lui mai putin bune, trebuie doar sa stii sa alegi graul din neghina.

Ce urmeaza ? 7 zile fara pc, 7 zile fara internet, desi nu garantez ca le mai duc si p`astea la capat.

La multi ani, George ! Not ! :)

Ieri, 23 aprilie, ca in fiecare an mi`am sarbatorit ziua numelui, ca un derivat din Gheorghe care sunt.Ca de obicei am primit tot felu` de semne, de telefoane, de sms uri, de urari asteptate sau mai putin asteptate..Oamenii dragi mie, care conteaza, nu s`au dezis nici de data asta, cu mic cu mare mi`au urat de toate, sa`mi ajunga pana in iarna cand o sa mai prind un trandafir in clasicul buchet al vietii. :)
Cineva si`a cerut scuze ca n`a stiut ca e ziua mea, desi era abia ora 18, ziua nu se sfarsise, si oricum n`avea nicio obligatie sa urmareasca un calendar sau sa`mi ureze mie ceva, da` uite de aia imi e draga mie..pentru ca de multe ori da dovada de mult bun  simt, fata de altii care nu`l au deloc, ba dimpotriva.Am mai cernut o data sita intre prietenii mei virtuali [ pe cei reali nu i`am avut niciodata ], si cu adanc suspin de miserupe mi`am mai luat ramas bun de la cativa din ei. Ok, fiecare are un calendar pe acasa, fiecare poate sa dea un search in lista la litera G, sa scrie 3 cuvinte, ca poate celalalt se bucura chiar daca nu`s musai din suflet, la fel de bine toti avem calendarul ala cu datele de nastere de care tinem cond cateodata, pe care`l ignoram de multe ori. Eu am avut in lista ieri o fosta colega de generala care sarbatorea '' la dublu'' atat ziua de nume cat si de nastere, si ce am facut?nu i`am urat nimic.de ce ?pentru ca am realizat ca n`am mai vorbit cu ea de cand i`am dat add, si ca n`am nicio tangenta cu ea.Dar eu fac aceeasi mare greseala in fiecare an, am asteptari mari de la oameni mici. La anu` promit sa fie altfel, pana atunci sa mi`i pastrez aproape pe cei care merita.Respect ! :)

VINCON Vrancea Blogmeet

Nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa termin, asa de tare ne`a ametit domnu` Mateescu..:)) Astazi am dat curs invitatiei colegului meu Alin Ionita, si am vizitat doua din cramele VINCON Vrancea, Crama Paradis, Crama Beciul Domnesc plus combinatul de conditionare a vinului si linia tehnologica din  Odobesti[ sper sa nu gresesc] .
Crama Paradis, cunoscută datorită rezervei de distilat de vin, este cea mai mare din Sud-Estul Europei, având peste 4,200 de butoaie din stejar.Aici m`am ferit sa degust ceva, i`am lasat doar pe colegii mei, deci nu pot decat sa vorbesc despre impresionantul numar de butoaie asezate la fel de simetric pe care le`am vazut acolo.

Crama Beciul Domnesc, care este cea mai mare vinotecă profesională din România, deţine peste 111,000 sticle de vin, cele mai vechi datând din 1949. Crama, monument istoric, inclus în programele de conservare UNESCO, a fost fondată în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi a fost renovată între 1834 -1839, în perioada domniei lui Mihail Sturdza.  Din ce am retinut eu aici, cele mai vechi sticle datand din 1949, au ramas in numar foarte mic [ in jur de 21 ], drept urmare nu sunt disponibile pentru comert, cea mai veche sticla ce poate fi cumparata dateaza din 1989, avand un pret estimativ de 800 de ron.

In final ne`am oprit in Odobesti la Sectia de imbuteliere, unde mi`am facut curaj si am degustat toate cele 7 feluri de vin oferite..Din punctul meu de vedere daca mai urmau inca vreo doua nu ne mai intelegeam unul cu altul ..:D Dar cum organizatorii s`au gandit la toate, a urmat un bine venit si bine primit de catre toti bufet suedez. N`am retinut numele tuturor, insa vedeta cu siguranta a fost Busuioaca de Bohotin[ imbuteliata in 2012], vin care momentan nu se gaseste in comert, urmat desigur de Tamaioasa Romaneasca, cu al ei gust dulce si culoare unica galben aurie.

Ma opresc ca sa nu debitez si mai multe prostii, vreau sa multumesc in primul rand Blogosferei Vrancene ca imi da ocazia sa particip la asa evenimente foarte faine, colegului meu Alin Ionita pentru initiativa, Pr`ului Iulia Suteu, Pr`ului Alexandra Anghel pentru buna comunicare si organizare, colegului Adrian Fluture pentru pozele foarte faine :D, domnului Mateescu care a fost foarte receptiv la toate intrebarile primite, avand un raspuns foarte la obiect la fiecare din ele, si in final multumesc  VINCON Vrancea pentru oportunitatea oferita
.

Out On The Street-frumos da` nu prea :)

Uite`ma la primul post dupa o mini`intalnire cu o parte din blogosfera :)-le`am cunoscut pe Valentina, pe Stanica, l`am revazut pe Adi, si imi cer scuze ca n`am retinut numele fetei care mai era cu noi :).in fine ..din punctu` meu de vedere organizarea a lasat putin de dorit, ma refer aici la sonorizare, la umplutura dinainte[ care a tinut aproape o ora, si careia nu prea i`am vazut rostul ], la multitudinea de onomatopee pe care le scotea un individ, daca nu ma insel era chiar unu` din organizatori.. multimea era incantata, noi patru nu prea.. ne`am amuzat copios insa [mai ales Adi :D] , la premiul care cred eu era ok sa fie ceva mai substantial ..acum sa vorbesc putin despre partile bune : am vazut lucruri frumoase acolo , am vazut multa munca , multa pasiune, mult talent..e frumos cand vezi un grup de tineri care muncesc pur si simplu de dragu` artei [de asta am si zis, era bine daca recompensa era ceva mai substantiala], si care se multumesc doar cu aplauzele celor cateva zeci de alti tineri prezenti acolo .din partea mea tot respectul pentru ei .. :)